marți, 23 noiembrie 2010

Dupa o vreme!

Imi cer scuze pentru aceasta pauza in care nu am mai scris nimic, am fost ocupata cu invatatul mersului in carje :).
Am trecut printr-o perioada destul de grea ..hipercalcemie+pneomonie+chimio= 3 saptamani de stat la pat.. totusi ma bucur ca  dupa aceasta perioada .groaznica , acum ma pot da jos din pat...iar carjele fac minuni :).
Saptamana aceasta urmeaza sa fac urmatoarea cura de chimio si iar analize CT...doctorul spune ca raspund la tratament si ca rezultatele de pana acum sunt imbucuratoare...sa dea Dumnezeu!

Va multumesc tuturor celor care mi-ati fost alaturi...pentru mine este foarte important!

duminică, 7 noiembrie 2010

Sa fie oare posibil?

De ce ma adresez voua ? Pentru ca nu stiu, nu pot, nu am invatat sa nu cred in oameni si in omenie ! Si…pentru ca NU mai  pot singura sa strabat viata ! Pt ca..nu am viitor fara voi si fara suportul vostru ! Sunt randuri de o dureroasa sinceritate.
Incerc sa tastez acest mesaj catre dumneavoastra intr-un tremur continuu al sufletului, aflandu-ma in aceasta stare de disperare pe care acum mai putin de o luna nu mi-as fi crezut-o posibila vreodata. Doamne, cat e de greu !
Numele meu este Natalia Teodora Mitran, am 32 ani , de profesie consilier juridic, absolventa de asemenea de masterat, de un optimism debordant, indragostita de natura si calatorii , manata mereu de curiozitate istorica si culturala, o persoana echilibrata, care adora sa rada, sa comunice. Dar este real acel prezent al lui « a fi », acel « este », « sunt  Natalia etc… », sau vorbesc oare de o imagine si o realitate trecuta ?
Aceasta  intrebare ma sfasie de fiecare data cand privesc in trecutul apropiat de acum 3 saptamani.
Totul a debutat intr-o zi de 13 a lunii septembrie cand am inceput sa ma simt rau, ma durea foarte tare spatele, aveam greturi. Am tratat totul ca pe o simpla raceala, intindere de muschi, cu leacurile  babesti pe care le stim toti. Starea nu s-a ameliorat, prin urmare am chemat salvarea, apoi am fost internata la Spitalul Elias. Diagnosticul: penumonie.  In urma tomografului si a celorlalte analize, diagnosticul isi incepea malefic modificarea: cancer. Am fost transferata la Coltea. Aici a urmat operatia de ganglioni care au fost trimisi la biopsie. Si sabia lui Damocles a cazut nemiloasa : cancer limfatic non Hodgkin cu celula T adulta - cancer extrem de rar si care prezenta o mare agresivitate. A urmat prima serie de chiomioterapie. A intervenit apoi febra, motiv pentru care am fost trimisa la Spitalul Babes, pentru tratarea infectiei. Si apoi a urmat ceea ce citisem, dar, naiva, nu am crezut ca va fi si cazul meu : cadearea parului, stari de voma, febra continua, imobilizare la pat.

Previziunile medicilor romani erau funebre, prin urmare, stiind ca era ultima mea sansa,  am venit la Viena , mobilizata de numarul mare de cazuri vindecate de aceasta echipa minunata de specialisti, dar care presupune si cheltuieli pe masura : o zi de internare : 1.500 euro. Sansa mea  consta insa,  in transplantul de celule stem care presupune costuri de 100.000 de euro. Aflarea acestei vesti m-a redus la tacere , intrucat pt mine si familia mea reprezinta o suma imensa, iar  casa de asigurari de sanatate din Romania nu contribuie in niciun fel in asemenea cazuri.
Iata-ma prin urmare in aceasta ipostaza in a va ruga sa ma ajutati sa ma salvez,  cu atat mai mult cu cat sansa exista, e atat de aproape de mine, insa transplantul, pt a fi facut, presupune ca intreaga suma sa fie virata in contul clinicii din Viena inainte.
In fiecare seara ma rog ca totul sa nu fi fost decat un cosmar, ca a doua zi sa ma regasesc in acea Natalia pe care vi-o descriam  in randurile de la inceput.
Insa, in fiecare dimineata, de atunci, constat cu groaza ca unul din ingerii mei pazitori sta  intors cu spatele. Il rog sa ma priveasca, sa se indure, sa ma mangaie macar putin…acelasi raspuns sau non-raspuns.
Dar eu persist, si persist  sa-l rog in continuare si  sa sper ca si oamenii, cei mai multi pe care nu-i cunosc, pot deveni ingeri pentru mine. « Sa fie oare posibil ? »

Va multumesc din tot sufletul si Dumnezeu sa va mangaie si sa va binecuvanteze!